RSS

Două premii I, LITERODROM 2016

18 apr.

Sâmbătă, 9 aprilie 2016, a avut loc prima ediție a concursului LITERODROM, din cadrul proiectului AUTORUL TRĂIEȘTE!, proiect înscris în Calendarul activităților extrașcolare județene (poziția nr. 9, CAEJ 2016). Concursul a fost găzduit de Seminarul Teologic Ortodox Cluj. În total, s-au acordat 17 premii și 10 mențiuni speciale celor 68 de elevi înscriși în competiție, grupați în 17 echipaje formate din câte 4 elevi, din 11 școli din județul Cluj. Concursul a avut două secțiuni, Cel mai bun cititor și Scriere creativă.

La proba de scriere creativă, concurenții au primit ca suport un text literar al scriitorului Florin Bican, BATIK SCAMATORUL, în prezența autorului însuși. Elevii au fost invitați să scrie o continuare a următorului text literar:

Batik Scamatorul nu era scamator. Şi nici Batik nu era numele lui, ci al unei bucăţi de mătase imprimată cu modele indigo, pe care o găsise în pădure. A adus-o acasă şi a dat s-o aştearnă pe pat. Cât ai clipi, patul dispăruse…

 – Bine că nu m-am învelit cu ea, şi-a spus Batik, scuturând nedumerit mătasea, după ce o culesese de pe jos. Şi cum o scutura el, numai ce se trezeşte cum cade din ea ditamai patul, BUF!, precum fusese la început. Batik a aşternut apoi pânza pe masă. Şi masa a dispărut, doar ca să apară din nou, TROSC!,  când Batik a scuturat năframa colorată cu un gest de-acum expert. A ieşit nerăbdător în curte, unde a repetat experimentul cu o piatră, cu o roată de bicicletă şi cu un căţel bleg. Toate au dispărut fără urmă în pântecele de mătase şi au reapărut – ZVÂRRR!, ZDRANG!, HÂC! – deîndată ce Batik a agitat faldurile ţesăturii deasupra solului.

 Şi aşa a ajuns el scamator şi a început să colinde bâlciurile, iar lumea a început să-i spună Batik. Lumea, normal, credea că Batik practică un truc ieftin şi nu se prea mira când le returna din câteva scuturături obiectele cu care se învoiseră să participe la numărul magic: pixuri, brichete, brelocuri, bujii, căni de cafea, frunze verzi sau presate, mănuşi de piele albă (interbelice), fotografii vechi… O, şi cine-ar putea imita zgomotele cu care toate acestea se loveau de pământ în cădere? Când îşi recăpătau obiectele, spectatorii îi dădeau lui Batik câţiva bănuţi pentru distracţie, iar cei mai cărpănoşi îl sfătuiau să zică mersi că nu l-au dat pe mâna poliţiei şi plecau fără să-i dea nimic. Batik continua să facă circuitul bâlciurilor şi câştiga suficienţi bănuţi cât să-şi cumpere de mâncare şi să-şi plătească taxele…

 …Până într-o zi când, surprins de un strănut în plină demonstraţie, Batik n-a mai apucat să-şi scoată batista din buzunar şi a strănutat din răsputeri în faldurile fermecate ale năframei de mătase. Şi dus a fost!

  • Premiul I a fost acordat elevilor Daisa Pavel, clasa a V-a, Seminarul Teologic Ortodox Cluj și Mărcuș Melissa, clasa a VI-a, Școala Gimnazială „Nicolae Titulescu” Cluj-Napoca pentru următoarele texte:

DSCF3066

Pavel Daisa:

Batik nu a mai auzit nimic. Nu a mai văzut nimic și, desigur, nici nu a mai simțit nimic.

A stat astfel un timp. ”Un timp” impropriu spus, căci în năframă nu trecea timpul. Deodată, au început să-i joace prin fața ochilor multe modele indigo, exact ca și cele de pe năframă. Când totul a încetat, Batik a început să audă niște voci. Prima, care părea a fi a unui bărbat, spuse:

– Așa-i trebuie! L-a prins și pe el „Duhul-Năframei-Batistă care face lucrurile să dispară și apoi să apară dacă scuturi de faldurile Năframei-Batistă”.

– De ce ești răutăcios?spuse a doua voce care aparținea unei bătrâne. Privește partea bună: după un an de stat în Năframa-Batistă, și el o să devină un model indigo.

– Asta o să umpleze tot năframa! spuse altă voce. Apoi noi va trebui să decide cine să pleacă și eu nu vrea să fie omorâtă de o fluture!*

Vocile s-au certat o bună bucată de vreme, până când Batik a devenit un model indigo.

– Am să vă eliberez, fraților, le spuse Batik. Nu după mult timp o să fiți din nou oamenii liberi care ați fost mai înainte.

– Stai să îți zică eu ce trebuie tu să facă! Tu trebuie ca să găsească două fluture cu aripe diferiți care să zboară până pe Năframă-Batistă. *

Batik a mulțumit frumos și a plecat. Nefiind prea deștept s-a apucat să caute doi fluturi cu aripi diferite (cred că știe toată lumea că așa ceva nu există).

Poate dacă sunteți atenți, puteți să-l vedeți și voi pe Batik, o umbră indigo, umblând prin poienile cu fluturi, pentru a-și duce la îndeplinire misiunea lui imposibilă.

*vorbitorul avea un  mare deficit de comunicare, dar trebuie să-l înțelegeți 

DSCF3068

Melissa Mărcuș: 

Oare vă întrebați ce a pățit Batik? În momentul în care strănutul lui precipitat atinse faldurile mătăsoase ale năframei , Batik fu cuprins de o răceală neobișnuită și simți senzația de scufundare.

              Dădu din mâini disperat, cu ochii închiși, dându-și seama imediat că se afla de fapt în apă. Însă oricât de mult se străduia să înoate, corpul lui se comporta mai ceva ca gelatina. Apa catifelată îi mângâia  pielea și Batik, renunțând la lupta sa, deschise ochii și gura, așteptându-se ca apa să-l ia în stăpânire încetul cu încetul și să se înece. Dar spre mirarea sa, așa ceva nu se întâmplă. Băiatul văzu imediat unduirile cristaline ale apei, în care se reflecta soarele. Apoi o față apăru deasupra sa, la suprafața apei, întinzându-și mâna până la brațul lui Batik, trăgându-l cu putere afară.

              Băiatul se prăvăli pe iarba moale, cu hainele ude leoarcă. Stătu o clipă pe spate, privind cerul străbătut de nori pufoși și grași.

              – Hei, Verdeață, hopa sus! Ești bine? auzi vocea unui băiat.

              Batik, de pe fața căruia șiroiau cascade de apă, se ridică în fund, chinuit până în măduva oaselor de fiori reci. Își simțea tot corpul zdruncinat.

              În curând, văzu fața salvatorului său. Era un băiat hispaniol, slăbuț și cam murdar, dar care însă avea un zâmbet larg ce-i ocupa mai mult de jumătate de față. Părul lui castaniu și cârlionțat era încâlcit cu o pereche de ochelari de sudură.

              -Sunt Leo, hermano! Și bine ai venit în Tărâmul meu! Strigă băiatul deschizându-și brațele larg de parcă ar fi vrut să îmbrățișeze câmpia verde, plină de flori sălbatice.

              -Vreau să mă întorc acasă, constată Batik după ce se uită o clipă prin jur. Era pustiu.

              -De câte ori am auzit asta, majo! zâmbi Leo, ce nu părea să aibă mai mult de 14-15 ani. Îmi pare rău să te anunț, dar Tărâmul Leo nu e o călătorie dus-întors. Cel puțin, nu pentru oameni.

              Băiatul hispaniol bătu din palme iar pe câmpia pustie apărură ca prin minune niște clădiri uriașe, din bronz, automate, fabrici din care pufăiau aburi, mașini și oameni ce se plimbau de colo-colo tastând pe tablete la care unii copii visează de mici. Batik fu așa surprins, încât i se tăie răsuflarea. Cum ajunsese el aici?

Reclame
 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: