RSS

Arhive pe categorii: De recitit

Cărțile de valoare ale literaturii române și universale merită recitite de părinți, cunoscute de copii și apreciate în cadrul unei lecturi în familie.

AMINTIRI DIN COPILARIE * AMINTIRI- album de benzi desenate


Coperta-volumului-Amintiri-din-copilarie-adaptare-in-benzi-desenate-dupa-Ion-Creanga-scenariu-Liviu-Antonesei-Andriana-Nazarciuc39920_72882-1024x682

 

Titlul: Amintiri din copilărie * Amintiri – album de benzi desenate

Scenarişti: Liviu Antonesei şi Adriana Nazarciuc au adaptat pentru bandă desenată textul lui Ion Creangă

Editura: ADENIUM, Iaşi, 2013

Oricine a auzit de Ion Creangă, iar Amintiri din copilărie este un text studiat atât în clasele primare cât şi în gimnaziu. Dar oare transpunerea lor in bandă desenată va reuşi să apropie şi noile generaţii de copii de valorile clasice ale literaturii romane sau ale istoriei nationale? Această versiune adaptată şi desenată “nu urmăreşte să înlocuiască lectura minunatei cărţi ca atare, ci numai să pregătească cititorul foarte tânăr pentru o mai bună întâlnire cu textul lui Ion Creangă, povestitorul nepereche plecat din Humuleştii Neamţului”, citim în prefaţa semnată de Liviu Antonesei.

Liviu Antonesei şi Adriana Nazarciuc, scenariştii acestei ediţii necesare şi aşteptate, reuşesc să înfăţişeze în dialoguri esenţiale, umorul, profunzimea şi toată savoarea Amintirilor din copilărie şi să reconstituie atmosfera fabuloasă dar şi ironică la adresa naturii umane, din Poveşti.  Desenatorul, Şerban Andreescu, cel care oferă interpretarea grafică a clasicului text, reconstituie locul întâmplărilor, satul tradiţional românesc, transpunând vizual cele mai amuzante scene ale clasicului text şi dă viaţă personajelor cunoscute de atâtea generaţii. Cred că textele lui Creangă, atât Amintirile, cât şi Poveştile, au de câştigat cititori, prin această adaptare. Impresia cititorului după parcurgerea ediţiei de benzi desenate a Amintirilor din copiărie şi a Poveştilor lui Ion Creangă este că tot în acest fel şi-ar fi imaginat şi el întâmplările. Povestirile ilustrate din acest volum sunt: Păcală, Povestea unui om leneş, Prostia omenească, Moş Ion Roată şi Unirea, Ursul păcălit de vulpe. Cartea are 48 de pagini, este tipărită  în culori, cu coperţi cartonate.

Amintiri din copilărie de Ion Creangă este una dintre cele mai frumoase cărţi ale copilăriei din întreaga istorie a literaturii lumii. Dar nu este, în primul rând, o carte pentru copii, o carte care să se citească uşor. Stilul elaborat, abundenţa de arhaisme şi regionalisme, bogăţia de expresii populare, ca şi distanţa de aproape o sută cincizeci de ani dintre două vârste ale culturii române, o fac mai degrabă accesibilă adulţilor şi tinerilor cultivaţi.”- citat din prefaţa scrisă de Liviu Antonesei, la ediţia Amintiri din copilărie * Poveşti, publicată de editura ADENIUM, în 2013, la Iaşi.

Oana Bîlc, elevă în clasa a VI-a, la Şcoala Gimnazială Octavian Goga, Cluj- Napoca: Mereu mi-a plăcut stilul cunoscutului prozator Ion Creangă. Textele sale erau căptuşite cu mult umor şi nu duceau lipsă de aventură. Singurele opere pe care le înţelegem când eram mică, erau cele studiate la şcoală, cele explicate, desigur, de doamna învăţătoare. Amintirile prozatorului îmi erau tare dragi, dar erau greu de înţeles, datorită arhaismelor, expresiilor populare, la care se adauga contextul vieţii de la ţară, necunoscută mie. Din fericire pentru copii, a apărut în 2013 la editura „Adenium” Albumul de benzi desenate Amintiri din copilărie. Povestiri, adaptare după Ion Creangă. Scenariul scris de către Liviu Antonescu şi Adriana Nazarciuc, la care se adaugă ghiduşele desene ale lui Şerban Andreescu fac din această carte un prieten bun oricărui copil. Când am deschis cartea la prima pagină, în ochi mi-au sărit personajele viu colorate, detaliate şi hazliu desenate. Cel mai mult m-au amuzat exclamaţiile îngroşate, aflate pe fiecare pagină, alături de imagini care reprezintă acţiuni în desfăşurare. Acestea, de obicei, nu sunt găsite pe filele oricărei cărţi, însă ele fac parte din viaţa oricărui puşti năzdrăvan, precum Nică. Cartea este minunată şi se citeşte foarte uşor. Lectură plăcută!

Un articol despre această ediţie se poate citi pe: adev.ro/mnnkg1

 

 

Reclame
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 21/03/2014 în De recitit

 

Etichete: , , , , ,

Poezii din copilărie


descărcare

Titlul: Poezii din copilărie

Antologie de poezie românească clasică

Editura: Cartea Copiilor, 2013

Câteva pagini aici: http://www.carteacopiilor.ro/catalog/poezii-din-copilarie.html

Poezii din copilărie, apărută la editura Cartea copiilor, în 2013, propune o reîntoarcere nostalgică în lumea copilăriei, prin versurile poeților clasici români. Ni se oferă ocazia de a ne recunoaștem mai ușor, ca adulți, în sentimentele înfățișate aici, deoarece, nu de puține ori, poeziile despre natură, prezente în manuale din gimnaziu se adresează mai degrabă sensibilității unui adult: „Peste vârf de rămurele/ Trec în stoluri rândurele,/ Ducând gândurile mele/ Şi norocul meu cu ele./ Şi se duc pe rând, pe rând,/ Zarea lumii-ntunecând,/ Şi se duc ca clipele,/ Scuturând aripele,/ Şi mă lasă pustiit,/ Vestejit şi amorţit/ Şi cu doru-mi singurel,/ De mă-ngân numaï cu el, o spune M. Eminescu în poezia cunoscută elevilor Ce te legeni. Cu bucurie dar și cu cu conștiința vremelniciei omului pe pământ, Șt. O Iosif  exclamă în Cântec de primăvară: Ah, de ce n-am zece vieți,/ să te cânt natură!”.

Primăvara este înfățișată cu umor de George Topârceanu, în poezia Primăvara, “După-atâta frig şi ceaţă/ Iar s-arată soarele./ De-acum nu ne mai îngheaţă/ Nasul şi picioarele!”, cu nostalgie de George Coșbuc, în Vestitorii primăverii: “Dintr-alte ţări, de soare pline,/ Pe unde-aţi fost şi voi străine,/ Veniţi, dragi păsări, înapoi / Veniţi cu bine!/ De frunze şi de cântec goi,/ Plâng codrii cei lipsiţi de voi.

Toamna este personificată surprinzător de Vasile Alecsandri, în poezia Toamna țesătoare: “Toamna mândră, harnică/ Şi de bunuri darnică… Iat-o în cămeşă albă,/ Cu lefţi mari lucind în salbă,/ Mari cât ochii săi căprii./ Trista iarnă-o pizmuieşte/ Şi prin neguri o pândeşte/ Descântând vrăjitorii./  Iar românul cu drag spune: Doamne! fă încă-o minune!/ Scoate-o faţă-n calea mea,/ Ca şi toamna harnică/ Şi de suflet darnică”. George Topârceanu, în stilul său plăcut și amuzant, ne înfățișează în Rapsodii de toamnă, natura în schimbare, cu toate florile, ierburile și insectele ei: “Gâze, flori întârziate!/ Muza mea satirică/ V-a-nchinat de drag la toate/ Câte-o strofă lirică./ Dar când ştiu c-o să vă-ngheţe/ Iarna mizerabilă,/ Mă cuprinde o tristeţe/ Iremediabilă…”

Anotimpul iarna ne apare zugrăvit cu tot farmecul specific al săniușului, de George Coșbuc, în Iarna pe uliță: “A-nceput de ieri să cadă/ Câte-un fulg, acum a stat,/ Norii s-au mai răzbunat/ Spre apus, dar stau grămadă/ Peste sat”, iar de Vasile Alecsandri, în poezia Iarna: “Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iară! / Cu o zale argintie se îmbracă mândra țară;/ Soarele rotund și palid se prevede printre nori/ Ca un vis de tinerețe printre anii trecători.”!

Un alt aspect tematic urmărit de acestă mica antologie întitulată nostalgic, Poezii din copilărie, este cel familial. Șt. O. Iosif portretizează un bunic, în poezia De ziua mea: “Aş vrea să fiu un biet bunic,/ Adus din spate şi pitic,/ Să-mi mîngîi barba albă;/ Să stau la foc, de somn să pic,/ Visînd la vremea dalbă…/ În jurul meu să am nepoţi,/ Şi pe genunchi să-i joc pe toţi/ Şi să le-nşir alene/ Poveşti cu zmei şi Barbă-Coţi/ Şi mîndre Cosînzene”. Bunica este descrisă de același poet în poezia Bunica: “Căta la noi aşa de blând,/ Senină şi tăcută;/ Doar suspina din când în când/ La amintirea vreunui gând/ Din viaţa ei trecută./ De câte ori priveam la ea,/ Cu dor mi-aduc aminte/ Sfiala ce mă cuprindea,/ Asemuind-o-n mintea mea/ Duminicii preasfinte…”

În general, poeziile clasicilor români înfățișează o copilărie petrecută la țară, în mijlocul naturii și marcată, firesc, de sărbători creștine. Octavian Goga explică un mister în poezia Moș Crăciun: “Dragi copii din tara asta, / Va mirati voi cum se poate, / Mos Craciun, din cer de-acolo, / Sa le stie toate, toate./ Uite cum: Va spune Badea… / Iarna’n noapte, pe zapada, / El trimite câte-un înger / La fereastra ca sa vada…”. În poezia intituată la Paști, George Topârceanu, cu umorul specific, își imaginează următorul dialog între ouăle vopsite și celelalte… uimite: “Astăzi în sufragerie/ Dormitau pe-o farfurie,/ Necăjite şi mînjite,/ Zece ouă înroşite./ Un ou alb, abia ouat,/ Cu mirare le-a-ntrebat:/ – Ce vă este, frăţioare/ Ce vă doare?/ Nu vă ninge, nu vă plouă,/ Staţi gătite-n haină nouă,/ Parcă, Dumnezeu mă ierte,/ N-aţi fi ouă…/ – Suntem fierte!/ Zice-un ou rotund şi fraise/ Lîngă pasca de orez. În poezia Primăvara, Topârceanu observă necazul unui câine, în postul Paștelui: “Doar Grivei, bătrânul, n-are/ Cu ce roade oasele./ Că de când cu postul mare,/ Toate-i merg de-a-ndoasele.”

Poezii din copilărie, apărută la editura Cartea copiilor în 2013 conține celebrele creații ale poeților clasici români și se adresează copiilor atât prin ilustrația atractivă cât și prin conținut, iar prin titlu, părinților. Rămâne de văzut dacă și copiii secolului XXI vor recunoaște aceste poezii ca fiind poezii ale copilăriei lor. Închei această invitație la lectură cu versurile lui Mihai Eminescu din poezia O, rămâi, ultima din cele cuprinse în  antologie: “Astăzi chiar de m-aș întoarce / A-nțelege n-o mai pot…/ Unde ești copilărie,/ Cu pădurea ta cu tot?”

Oana Bîlc, clasa a VI-a B, Şcoala Gimnazială Octavian Goga, Cluj-Napoca: Astăzi vreau să vă prezint o carte care mi-a adus aminte de clipele din copilărie, în care cu greu „descifram” o poezie şi încercam să o reţin fără izbândă însă, neştiind să citesc destul de bine. Ea se numeşte Poezii din copilărie şi este o antologie ce cuprinde şase poeţi români dintre cei mai cunoscuţi: Mihai Eminescu, George Coşbuc, Vasile Alecsandri, Octavian Goga, George Topârceanu şi Ştefan Octavian Iosif. Aceste  texte au mai multe teme cum ar fi anotimpurile, fenomenele naturii, joaca copiilor şi sărbătorile creştine.

Toate au fost minunate, însă două mi-au atras atenţia în mod special. Prima este Rapsodii de toamnă de George Topârceanu. Toate vietăţile de aici par mai agitate odată cu sosirea Toamnei, „ Zâna melopeelor, Spaima florilor şi Doamna cucurbitaceelor” iar florile sunt personificate şi cu ajutorul unor detalii foarte amuzante. Cea de-a doua poezie este scrisă tot de acelaşi poet și se numeşte La Paşti. Aici ouăle îşi plâng amarul unei alteia din cauză că sunt vopsite în culori ţipătoare, fierte, iar la Paşti vor fi ciocnite şi coaja li se va arunca în stradă. Această poezie este scrisă cu foarte mult umor pe seama „necazului” ouălor.

Cartea se prezintă exepţional, cu picturi în acuarelă, desene în creioane colorate şi chiar colaje. Paginile sunt groase, iar scrisul e mare, exact aşa cum le place copiilor. Eu am fost impresionată de această carte şi o recomand tuturor celor care doresc să retraiască clipele de neuitat din copilărie.

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 06/03/2014 în De recitit

 

Etichete: , , , , ,

Cel mai mare Gulliver


Gulliver

Titlul Cel mai mare Gulliver

Autor Gellu Naum

Editura Arthur, 2013

Astăzi, doresc să-ţi fac cunoştinţă cu cineva: cu Matei. El este un puşti de vârsta ta, care este personajul principal al cărţii Cel mai mare Gulliver, de Gellu Naum.

Probabil că îţi sună cunoscut, aceasta pentru că poate ai citit sau ai auzit vorbindu-se despre Aventurile lui Gulliver, scrise de un autor englez. Ei bine, cartea pe care tocmai ţi-am prezentat-o  este „replica românească” a celebrului personaj (diferenţa este că noi ne putem mândri cu faptul că al nostru e mai mare). Revenind la Matei, acesta era un copil care avea o singură dorinţă: să crească mare. Mă vei întreba „De ce?”, iar eu îţi voi răspunde tot cu o întrebare: „Ţie nu ţi-ar plăcea să umbli mai puţin, să fii mai grozav ca toţi atleţii, să ajungi peste gardul vecinului să culegi vişinele, să-i întreci pe toţi când vine vorba de bătaie, să nu mai mergi la şcoală sub motiv că eşti prea mare, să poţi picta fără frică toţi pereţii?”. Eu cred că DA! Tocmai din acest motiv Matei se măsura zi de zi, şi, nemulţumit, ofta din greu şi era mereu pe gânduri. Dar iata că, într-o zi, dorinţa lui s-a împlinit şi… dar ia stai puţin, de ce nu citeşti chiar tu această carte? Ca să îngroş sentimentul de curiozitate pe care ţi l-am creat, în carte sunt ascunse două temeinice învăţături. Oricum, plăcerea este mai când citeşti chiar TU, iar aceasta se măreşte când este vorba de cartea Cel mai mare Gulliver.

Oana Bîlc, clasa a VI-a B, Şcoala Gimnazială Octavian Goga, Cluj-Napoca

Editura Athur a dăruit copiilor anul acesta, 2013, un text frumos, ce s-a aflat îngropat sub praful uitării, timp de 55 de ani: cartea Cel mai mare Gulliver, scrisă de Gelu Naum, publicată în anul 1958. Autorul este cunoscut datorită îndrăgitelor Cărți cu Apolodor, prezente fragmentar și în manualele de limba română pentru gimnaziu. Când citim Cel mai mare Gulliver, ne bucurăm de o poveste în strofe melodioase, care se desfășoară atât de firesc, de parcă limbii române i-ar fi mai la-ndemână așa, iar nouă cititorilor, mai că ne vine să vorbim unii cu alții în versuri, după ce terminăm de citit povestea în versuri  scrisă de Gellu Naum.

Personajul  povestirii din Cel mai mare Gulliver, un băiețel de 7 ani, urmează, în mare, o experiență de tipul celei parcurse de fata babei din basmul Fata babei și fata moșului. De data aceasta eroul nostru va învăța lecția de a fi bun cu celilalți oameni, printr-o experiență unică: se făcea că un cangur mic, scamator, jucând rolul de peștișor auriu, i-a îndeplinit cea mai mare dorință pe care-o poate avea un copilaș mic de statură: acela de a fi mai mare decât toți, adică uriaș, un Guliver. Matei, căci așa îl cheamă pe eroul nostru, devine mai mare decât toți ceilalți oameni și trăiește satisfacția independenței față de ei: atunci când e rugat să ajute la construcția unui pod, refuză, deoarece își dă seama că, mare cum e, el poate trece apa dintr-o săritură: cui îi pasă de ceilalți?  Băiețelul stoarce un nor atunci când arșița e mare și are nevoie de răcoare, dar refuză să facă același lucru spre folosul unor țărani ce sufereau din cauza secetei. Călătoria lui Matei ajunge până la mare. Acolo eroul nostru face o baie dar refuză să salveze un echipaj naufragiat. De aici încolo urmează drumul de întoarcere, presărat cu lacrimi: Matei descoperă că are și el nevoi, îi este frig, foame, dar nimeni nu vrea sau nu poate a-l ajuta, în afară de, evident… mama sa. Copilul și-a învățat lecția: ar prefera să fie din nou mic și realizează că slăbiciunile își au rostul lor atunci când declanșează iubiria celorlalți oameni. Spre norocul lui totul s-a petrecut doar în vis. Matei  se trezește ușurat că nu a trăit acel coșmar în realitate.

Cartea lui Gellu Naum propune o reflecție asupra noțiunii de vis, jucându-se cu înțelesurile a două feluri de vise: cele pe care le avem cu ochii deschiși și visele din somn. Aici, în povestea lui Matei, ficțiunea trăită în somn vindecă iluzia acelui ce bine ar fi dacă aș fi

Cel mai mare Gulliver este o poveste pentru copii, cu un copil erou pricipal, dar ea poate fi citită și ca o alegorie cu copii, despre slăbiciunile adulților, adevărații mari fabricanți de iluzii.

Mirela Miron

 

 
Un comentariu

Scris de pe 19/11/2013 în De recitit

 

Etichete: , ,

Învăţături ale lui Neagoe Basarab către fiul său, Teodosie, povestite copiilor


-invataturi_ale_lui_neagoe_basarab_catre_fiul_sau_teodosie_-_povestite_copiilor-9677

Titlul: Învăţături ale lui Neagoe Basarab către fiul său, Teodosie, povestite copiilor

Editura Basilica, 2012

Cu plăcută surprindere, am găsit în rafturile unei librării Învățături ale lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie, povestite copiilor, scrisă de voievodul și sfântul Neagoe Basarab. Știam că, fiind scrisă în preajma anului 1517, când limba română era mult diferită de cea vorbită astăzi, cartea a rămas inaccesibilă generațiilor recente datorită cuvintelor vechi. Am răsfoit-o și mi-am dat seama că lexicul a fost adaptat limbii române vorbită astăzi. Cartea a apărut la Editura Basilica a Patriarhiei Române în anul 2012.

Dar oare conținutul de idei al unei cărți din secolul XVI, mai poate fi de interes în secolul XXI? Da, deoarece ceea ce căutăm noi în literatură, aventură, suspans, personaje interesante, istorie, învățături, acestea toate se regăsesc aici. Scriind Învățături ale lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie, domnitorul român a  intenționat să transmită fiului său o moștenire spirituală, creștin- ortodoxă. Astfel, el și-a întemeiat sfaturile pe întâmplări adevărate din Vechiul Testament, cu regii David sau Solomon, cu lupte și evenimente care au schimbat cursul istoriei. De asemenea, găsim aici unele dintre cele mai de interes pentru tineri, pilde din Noul Testament. Împărații Costantin și Elena, Varlaam și Ioasaf, sunt prezenți în această carte cu fapte din istoria clădită și trăită de ei. Cartea mai conține texte patristice și pilde adaptate și folosite ca exemplu de către Neagoe Basarab pentru a ilustra îndemnurile sale la o viață închinată Mântuitorului: Să nu te gândești că spun aceasta de capul meu, ci pe toate le-am aflat din Sfintele Scripturi și ți le spun să-ți fie spre invățătatură. Să nu-i pară cuiva rău pentru auzul acestor cuvinte, că pentru folosul sufletelor voastre ne-am nevoit, din adâncul inimii. 

Ilustrația acestei ediții oferă miniaturi, fresce și icoane semnificative pentru fiecare text în parte. Este o ediție elegantă, într-un format mare, cu pagini albe și lucioase, aerisite, pe care privirea se poate odihni.

Mirela Miron

Mie mi-a plăcut foarte mult cartea Învăţături ale lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie, povestite copiilor, deoarece nu am mai întâlnit până acum o creaţie creştin-ortodoxă atât de pătrunzătoare, care să cuprindă atât de multe arii ale creştinismului: texte biblice din Vechiul și din Noul Testament, texte istorice și ale Sfinților Părinți, povestiri și pilde. Varianta originală a cărții, devenită inaccesibilă cititorilor datorită cuvintelor învechite, a fost adaptată pentru copiii şi adolescenţii zilelor noastre. Sunt mândră să aflu, citind această carte că şi poporul nostru a avut personalități cu preocupări culturale, încă din secolul al XVI-lea.

Foarte multe citate mi-au atras atenţia într-un mod plăcut, precum ar fi „Iată că nimic nu este mai drag lui Dumnezeu decât omul care este curat cu inima şi cu sufletul”, sau „Faceţi milostenie săracilor, ca să aflaţi şi voi averea voastră în cer, unde veţi locui în veci, că acolo este împărăţia cea veşnica şi bucuria cea netrecătoare.”

Tatăl, domnitorul, îşi învaţă fiul lucruri elementare unui bun creştin: despre post, rugăciune, mântuire… Vă recomand din tot sufletul să citiţi această carte. Ca să vă stârnesc curiozitatea, vă spun că opera lui Neagoe Basarab este prima valoare universală a literaturii române. Merită cu siguranţă citită.

Oana Bîlc, clasa a VI-a B, Şcoala Gimnazială Octavian Goga, Cluj-Napoca

Cartea poate fi comandată aici: http://www.editurapatriarhiei.ro/product_info.php?products_id=531

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 08/10/2013 în De recitit

 

Etichete: , , , ,

Minunea


Imagine

Titlul: Minunea

Autorul: R.J. Palacio

Editura: Art, 2013

Mai întâi, aş dori să vă scriu câteva fraze pentru curiozitatea voastră, înainte să dăm startul micului discurs care-şi are drumul prin carte şi despre carte, căci aşa cum se spune, începutul te duce la sfârşit, la fel cum primul pas te ajută să ajungi la ultimul pas. Trebuie să ştiţi că eu am fost unul dintre martorii din primul rând( prima bancă), care a asistat la numeroase provocări oferite de această editură, dar doar această carte, una dintre cele mai adevărate, m-a motivat, cu siguranţă, să pot susţine în cinstea ei un discurs- maraton.

Iar acum… START!

„Minunea”, de R. J. Palacio, scrisă cu sensibilitate şi umor a fost publicată în anul 2013, la editura Arthur în colecţia „Cărţi cu tâlc” şi este de fapt, nu o carte, ci o trăire la care oricine poate să participe- din întâmplare sau pentru că vrea- dar indiferent cum ar fi, nu va putea uita această experienţă, niciodată. Această carte ne spune o poveste în care, personajul pe care se centrează ochii cititorilor este un băieţel, pe nume August Pullman, cu probleme faciale grave. El nu mergea la şcoală de frică să nu fie batjocorit, dar, la un moment dat, a sosit şi acea clipă pe care nu o aştepta nimeni. Auggie îşi face prieteni, însă şi duşmani, ceea ce îl determină să se integreze cât mai bine în şcoala Beecher.

Pe lângă faptul că noi înţelegem cartea în exterior, trebuie să o înţelegem şi în profunzimea ei. Ceea ce vreau să spun cu asta, este că ce spune în carte nu trebuie să rămână în carte, ci trebuie să iasă la iveală. Multe se pot învăţa din această istorioară, dar şi mai multe se pot aplica, ca de exemplu:

  1. Nu judeca după aparenţe( asta fiind ceea ce fac cel mai des oamenii),
  2. Nu e de ajuns să fii prietenos, trebuie să fii prieten,
  3. Ceea ce e mai de preţ nu poţi vedea bine decât cu inima. Esenţialul e invizibil pentru ochi.

Pentru că majoritatea oamenilor greşesc cel mai mult astfel… Acum însă, s-au terminat şi vorbele mele.

Diana Paul, calsa a-V-a B, Şcoala Gimnazială Octavian Goga, Cluj- Napoca

Povestea Minunea scrisa de R. J. Palacio este o carte emoţionantă despre curaj, bunătate, integare şi acceptare. În carte este vorba despre un băiat de zece ani numit August Pullman care s-a născut cu o teribilă diformitate facială, după cum spunea chiar el în carte: Nu vă voi descrie cum arăt. Indiferent ce grozăvie v-aţi imagina, probabil că este mai rău. Până la vârsta când trebuia să meargă în clasa a IV-a, părinţii l-au protejat de privirile copiilor din şcoli, învăţându-l acasă. Totuşi, ei au decis că este momentul să-l trimită pe Auggie la şcoală.

Cu toţii am avut la un moment dat situaţii neplăcute de integare, dar vă daţi seama cât de greu se va integra August, având aceste probleme. În ciuda acestor „ziduri” de despărţire între el şi colegii săi de şcoală, Auggie … dar mai bine flaţi singuri ce se întâmplă mai departe. Cartea este cu atât mai intresantă încât este scrisă din mai multe perspective: ale lui August, ale surorii şi prietenilor săi.

Cartea aceasta este cu tâlc, iar ideea de la care pare să pornească autoarea este următoarea: Nu judeca după aparenţe , întrucât de obicei, oamenii îşi judecă semenii după cum arată.  

Oana Bîlc, clasa a V-a B, Şcoala Gimnazială Octavian Goga, Cluj-Napoca

 
Un comentariu

Scris de pe 05/06/2013 în De recitit

 

Harriet spionează


Harriet

Titlul: Harriet spionează

Autorul: Louise Fitzhugh

Editura: Art, 2013

De mult timp, profesoara noastră de limba română, ne-a spus despre colectia de cărţi de la editua Arthur, iar intr-o dimineaţă a venit cu o carte frumoasă, între două coperte tari, de carton albastru, numita „Harriet spionează”. De cum am văzut-o,  mi-am spus ca trebuie să fac ceva şi să o cumpăr. Problema aceasta s-a rezolvat, iar eu am comandat cartea. În scurt timp urma să ajungă, iar eu cu sufletul la gură aşteptam să pot să o ţin în mână şi să o citesc. Într-o zi de joi, cartea ajus si la scurt timp am început să o citesc (căci pe moment citeam altă carte).

Cartea „Harriet spionează”,  scrisă de Louise Fitzhugh publicată in anul 2013 de editura Arthur, ilustrată de Louise Fitzhugh şi tradusă din engleză de Laura Sandu, este o carte despre prietenie, încredere şi puterea de a trece peste. În acasta carte Harriet, personajul principal, este o fetiţa cărei îi place să ştie totul şi reuseste să facă asta spionând si scriind totul în jurnalul ei, în care avea scris  tot felul de păreri de-ale ei, bune şi rele, despre prieteni şi colegi. Într-una din zile, jucându-se cu cloegii Harriet si-a scăpat jurnalul, iar o clegă l-a luat şi l-a citit. Văzând ce lucruri urâte a scris despre toată lumea, i-a întors pe toţi împotriva ei, inclusiv pe cei mai buni prieteni ai lui Harriet.

Va reuişi Harriet să să se împace cu colegii?  Vor trece ei peste? Şi, cel mai important, işi va recupera Harriet prietenii cei mai buni? Veţi afla totul doar dacă veţi citi cartea.

Boancă Beatrice, calsa a-V-a B, Şcoala Gimnazială „Octavian Goga”, Cluj- Napoca

Povestea Harriet spionează, scrisă de Louise Fitzhugh, este o poveste realistă, pentru copii, care poate încânta şi adulţii. Harriet este o fată căreia îi place să spioneze. Ea vrea să afle totul despre toţi. Din dorinţa de a fi obiectivă, scrie în caietul său lucruri atât bune, cât şi răutăcioase, despre prieteni, colegi şi vecini. Dintr-o  întâmplare nefericită, caietul ajunge pe mâinile colegilor. După ce îi citesc notiţele, aceştia se supără şi nu mai vorbesc cu ea. Fiind orgolioasă, Harriet nu işi cere iertare de la colegi, din contră, începe un război în care ştie că nu va avea pe nimeni de partea sa. Lucrurile se complică atunci părinţii lui Harriet află ce s-a întâmplat. Aceştia îi confiscă caietul, iar la un momentdat nu o mai lasă la şcoală pentru scurt timp şi încearcă să remedieze situaţia printr-o rugăminte adresată doamnei diriginte. Ce se va întâmpla mai departe şi cum vor reacţiona colegii la citirea noilor notiţe apărute în ziarul şcolii?

Sper că v-am deschis simţul curiozităţii şi o să citiţi cartea.

Oana Bîlc, clasa a V-a B, Şcoala Gimnazială Octavian Goga

 
Un comentariu

Scris de pe 05/06/2013 în De recitit

 

Etichete:

Watership Down


Imagine

Titlul: Watership Down

Autor: Richard Adams

Editura: Humanitas, 2012

Pe coridor, aşteptam liniştită ora de limba română. Ajunsă în faţa uşii, profesoara introduce cheia în broască. Doar ce văd, că în mâna stângă ţinea o carte groasă, cu un cotor pe care era scris cu litere mari “WATERSHIP DOWN”, semnată de Richard Adams. Pe copertă se vedea aşa, cu greu dintr-o ipostază puţin ” încurcată” (din cauza felului în care o ţinea), un peisaj de curte de ţară. Şi ce să vezi, cartea mi-a dat-o tocmai mie. Chiar în acel weekend am început s-o citesc pentru că eram foarte atrasă de ea.

“Watership Down” de Richard Adams, apărută la editura Humanitas, în 2012, este un roman extraordinar care vorbeşte despre aventurile unor iepuri. Nu orice fel de iepuri, ci nişte iepuri speciali. Nu fac doar ţup, ţup prin lanuri, ci ei ştiu ce înseamnă dragostea, curajul şi cel mai important- încrederea. Pe scurt, ei ştiu ce este o relaţie adevărată. Aventura începe astfel: se întâmplă că în sălaşul Sandelford, iepurii începeau să fie preocupaţi de faptul că simt miros de pericol. Ar trebui să plece, deşi nu sunt mulţi cei care doresc asta.  Dintre cei care au curajul să o facă sunt şi Mură, Păpădie, un povestitor desăvârşit, Cinci şi Barosanu. În această aventură, ei sunt conduşi de Alună, un iepure foarte înţelept care încearcă din răsputeri să-şi salveze „fraţii” şi care e gata să rişte totul pentru ei, dar doar dacă vor avea destulă încredere în el. Pe drumul lor spre siguranţă, întâlnesc multe pericole, sunt încolţiţi de duşmani şi-şi fac noi prieteni.

Vor reuşi ei oare, să ajungă în locul dorit? Vor reuşi ei oare, să scape de primejdii? Vor reuşi ei, oare, să fie salvaţi? Aflaţi, dacă veţi citi cartea. Sub masca acestor vietăţi fantastice se ascunde, de fapt, omul. Ele trec prin aceleaşi situaţii ca o persoană, fiind înconjurate de bine sau… de rău.Poate, cine ştie? Probabil că autorul şi-a propus să facă aceste asemănări şi… doar o minte dibace şi-ar da seama de acest lucru extraordinar.

 Diana Paul, clasa a V-a B, Şcoala Gimnazială Octavian Goga Cluj- Napoca

Romanul Watership Down, scris de Richard Adams este o poveste seducătoare, minunată, cu mult suspans. Povestea debutează prezentând un sălaş în care îşi au locul multe familii de iepuri. Printre numeroşii iepuri se află şi doi fraţi numiţi Alună şi Cinci. Primul este înzestrat cu toate calităţile necesare unui lider, iar al doilea este un iepuraş vizionar de doar un an. De această dată Cinci are o viziune prin intermediul căreia este înştiinţat de o primejdie care se abate asupra sălaşului lor. Ei au anunţat iepurele-şef, care însă nu i-a ascultat. Formându-şi o echipă de hrair iepuri (însemnând „o mulţime” în iepureană), au pornit fără să fi anunţat pe nimeni din Owsla (cei mai puternici iepuri dintr-un sălaş). Au trecut prin multe aventuri. Dar în final au ajuns în locul minunat pentu ei: Watership Down. Cum vor face rost de iepuroaice? Şi cum îşi vor apăra sălaşul? Vă invit să răspundeţi la aceste întrebări, citind cartea.

La sfârşitul cărţii se află un glosar de termeni din iepureană care vă vor ajuta de-a lungul lecturii.Vă recomand cartea din toată inima, fiind cea mai frumoasă carte pe care am citit-o.

Oana Bîlc, clasa a V-a, Şcoala Gimnazială Octavian Goga Cluj- Napoca

 
Un comentariu

Scris de pe 22/04/2013 în De recitit

 
 
%d blogeri au apreciat asta: