Poezii din copilărie

Titlul: Poezii din copilărie

Antologie de poezie românească clasică

Editura: Cartea Copiilor, 2013

Câteva pagini aici: http://www.carteacopiilor.ro/catalog/poezii-din-copilarie.html

Poezii din copilărie, apărută la editura Cartea copiilor, în 2013, propune o reîntoarcere nostalgică în lumea copilăriei, prin versurile poeților clasici români. Ni se oferă ocazia de a ne recunoaștem mai ușor, ca adulți, în sentimentele înfățișate aici, deoarece, nu de puține ori, poeziile despre natură, prezente în manuale din gimnaziu se adresează mai degrabă sensibilității unui adult: „Peste vârf de rămurele/ Trec în stoluri rândurele,/ Ducând gândurile mele/ Şi norocul meu cu ele./ Şi se duc pe rând, pe rând,/ Zarea lumii-ntunecând,/ Şi se duc ca clipele,/ Scuturând aripele,/ Şi mă lasă pustiit,/ Vestejit şi amorţit/ Şi cu doru-mi singurel,/ De mă-ngân numaï cu el, o spune M. Eminescu în poezia cunoscută elevilor Ce te legeni. Cu bucurie dar și cu cu conștiința vremelniciei omului pe pământ, Șt. O Iosif  exclamă în Cântec de primăvară: Ah, de ce n-am zece vieți,/ să te cânt natură!”.

Primăvara este înfățișată cu umor de George Topârceanu, în poezia Primăvara, “După-atâta frig şi ceaţă/ Iar s-arată soarele./ De-acum nu ne mai îngheaţă/ Nasul şi picioarele!”, cu nostalgie de George Coșbuc, în Vestitorii primăverii: “Dintr-alte ţări, de soare pline,/ Pe unde-aţi fost şi voi străine,/ Veniţi, dragi păsări, înapoi / Veniţi cu bine!/ De frunze şi de cântec goi,/ Plâng codrii cei lipsiţi de voi.

Toamna este personificată surprinzător de Vasile Alecsandri, în poezia Toamna țesătoare: “Toamna mândră, harnică/ Şi de bunuri darnică… Iat-o în cămeşă albă,/ Cu lefţi mari lucind în salbă,/ Mari cât ochii săi căprii./ Trista iarnă-o pizmuieşte/ Şi prin neguri o pândeşte/ Descântând vrăjitorii./  Iar românul cu drag spune: Doamne! fă încă-o minune!/ Scoate-o faţă-n calea mea,/ Ca şi toamna harnică/ Şi de suflet darnică”. George Topârceanu, în stilul său plăcut și amuzant, ne înfățișează în Rapsodii de toamnă, natura în schimbare, cu toate florile, ierburile și insectele ei: “Gâze, flori întârziate!/ Muza mea satirică/ V-a-nchinat de drag la toate/ Câte-o strofă lirică./ Dar când ştiu c-o să vă-ngheţe/ Iarna mizerabilă,/ Mă cuprinde o tristeţe/ Iremediabilă…”

Anotimpul iarna ne apare zugrăvit cu tot farmecul specific al săniușului, de George Coșbuc, în Iarna pe uliță: “A-nceput de ieri să cadă/ Câte-un fulg, acum a stat,/ Norii s-au mai răzbunat/ Spre apus, dar stau grămadă/ Peste sat”, iar de Vasile Alecsandri, în poezia Iarna: “Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iară! / Cu o zale argintie se îmbracă mândra țară;/ Soarele rotund și palid se prevede printre nori/ Ca un vis de tinerețe printre anii trecători.”!

Un alt aspect tematic urmărit de acestă mica antologie întitulată nostalgic, Poezii din copilărie, este cel familial. Șt. O. Iosif portretizează un bunic, în poezia De ziua mea: “Aş vrea să fiu un biet bunic,/ Adus din spate şi pitic,/ Să-mi mîngîi barba albă;/ Să stau la foc, de somn să pic,/ Visînd la vremea dalbă…/ În jurul meu să am nepoţi,/ Şi pe genunchi să-i joc pe toţi/ Şi să le-nşir alene/ Poveşti cu zmei şi Barbă-Coţi/ Şi mîndre Cosînzene”. Bunica este descrisă de același poet în poezia Bunica: “Căta la noi aşa de blând,/ Senină şi tăcută;/ Doar suspina din când în când/ La amintirea vreunui gând/ Din viaţa ei trecută./ De câte ori priveam la ea,/ Cu dor mi-aduc aminte/ Sfiala ce mă cuprindea,/ Asemuind-o-n mintea mea/ Duminicii preasfinte…”

În general, poeziile clasicilor români înfățișează o copilărie petrecută la țară, în mijlocul naturii și marcată, firesc, de sărbători creștine. Octavian Goga explică un mister în poezia Moș Crăciun: “Dragi copii din tara asta, / Va mirati voi cum se poate, / Mos Craciun, din cer de-acolo, / Sa le stie toate, toate./ Uite cum: Va spune Badea… / Iarna’n noapte, pe zapada, / El trimite câte-un înger / La fereastra ca sa vada…”. În poezia intituată la Paști, George Topârceanu, cu umorul specific, își imaginează următorul dialog între ouăle vopsite și celelalte… uimite: “Astăzi în sufragerie/ Dormitau pe-o farfurie,/ Necăjite şi mînjite,/ Zece ouă înroşite./ Un ou alb, abia ouat,/ Cu mirare le-a-ntrebat:/ – Ce vă este, frăţioare/ Ce vă doare?/ Nu vă ninge, nu vă plouă,/ Staţi gătite-n haină nouă,/ Parcă, Dumnezeu mă ierte,/ N-aţi fi ouă…/ – Suntem fierte!/ Zice-un ou rotund şi fraise/ Lîngă pasca de orez. În poezia Primăvara, Topârceanu observă necazul unui câine, în postul Paștelui: “Doar Grivei, bătrânul, n-are/ Cu ce roade oasele./ Că de când cu postul mare,/ Toate-i merg de-a-ndoasele.”

Poezii din copilărie, apărută la editura Cartea copiilor în 2013 conține celebrele creații ale poeților clasici români și se adresează copiilor atât prin ilustrația atractivă cât și prin conținut, iar prin titlu, părinților. Rămâne de văzut dacă și copiii secolului XXI vor recunoaște aceste poezii ca fiind poezii ale copilăriei lor. Închei această invitație la lectură cu versurile lui Mihai Eminescu din poezia O, rămâi, ultima din cele cuprinse în  antologie: “Astăzi chiar de m-aș întoarce / A-nțelege n-o mai pot…/ Unde ești copilărie,/ Cu pădurea ta cu tot?”

Oana Bîlc, clasa a VI-a B, Şcoala Gimnazială Octavian Goga, Cluj-Napoca: Astăzi vreau să vă prezint o carte care mi-a adus aminte de clipele din copilărie, în care cu greu „descifram” o poezie şi încercam să o reţin fără izbândă însă, neştiind să citesc destul de bine. Ea se numeşte Poezii din copilărie şi este o antologie ce cuprinde şase poeţi români dintre cei mai cunoscuţi: Mihai Eminescu, George Coşbuc, Vasile Alecsandri, Octavian Goga, George Topârceanu şi Ştefan Octavian Iosif. Aceste  texte au mai multe teme cum ar fi anotimpurile, fenomenele naturii, joaca copiilor şi sărbătorile creştine.

Toate au fost minunate, însă două mi-au atras atenţia în mod special. Prima este Rapsodii de toamnă de George Topârceanu. Toate vietăţile de aici par mai agitate odată cu sosirea Toamnei, „ Zâna melopeelor, Spaima florilor şi Doamna cucurbitaceelor” iar florile sunt personificate şi cu ajutorul unor detalii foarte amuzante. Cea de-a doua poezie este scrisă tot de acelaşi poet și se numeşte La Paşti. Aici ouăle îşi plâng amarul unei alteia din cauză că sunt vopsite în culori ţipătoare, fierte, iar la Paşti vor fi ciocnite şi coaja li se va arunca în stradă. Această poezie este scrisă cu foarte mult umor pe seama „necazului” ouălor.

Cartea se prezintă exepţional, cu picturi în acuarelă, desene în creioane colorate şi chiar colaje. Paginile sunt groase, iar scrisul e mare, exact aşa cum le place copiilor. Eu am fost impresionată de această carte şi o recomand tuturor celor care doresc să retraiască clipele de neuitat din copilărie.

 

 

Drumul Anei prin Valea Plângerii

Titlul: Drumul Anei prin Valea Plângerii

Autorul: Sînziana Popescu

Editura: Mediamorphosis, 2010, 2013

http://mediamorphosis.ro/drumul-anei-prin-valea-plangerii-editia-a-ii-a/

Sînziana Popescu deține meșteșugul scriitoricesc de a trezi curiozitatea cititorului care se întreabă la finalul fiecărui volum, oare ce se va întâmpla în continuare? Cel de-al treilea volum al seriei Andilandi, numit “Drumul Anei prin Valea Plângerii”, apărut la editura Mediamorphosis în anul 2010 și reeditat în 2013, surprinde plăcut prin ritmul alert al aventurilor și prin dramatismul cu care BINELE și RĂUL se luptă pe Tărâmul Celălalt. Ființele de lumină, sânziene, ursitoare și ajutoarele lor au avut parte, de la plecarea gemenilor în tărâmul nostru, al oamenilor, de mai puțini cărăuși care au sfârșit cu bine încercările la care au luat parte. Mulți dintre ei nu și-au biruit egoismul, invidia și celelalte alte capcane ale firii omenești  și au dăruit-o pe Andiladi, odată cu libertatea lor, solomonarului Mar sau zmeilor, căpcânilor sau ielelor. Acum, vrăjitorului este mai puternic și mai are nevoie doar de 10 copii pentru a-și afirma supremația în Celălalt Tărâm. Ana devine  noua cărăușă ce-o va primi pe Andiladi, pasărea măiastră ce reprezintă oglinda sufletulu său. Ea va trebui s-o predea sânzienelor, trecând prin multe ispite,  pentru ca balanța de putere să încline în favorea luminii.

Dar cine este Ana? Se vor întreba cititorii care au parcurs deja primele părți ale seriei Andiladi? Fără a dezvălui aventurile noii carăușe, putem spune că Ana este fiica Luciei, cărăușa geamănă care ne-a fermecat prin blândețea ei în cel de-al doilea volum al seriei. Ana, eroina acestui volum, trăiește experiența Celăluilalt Tărâm deoarece  este  încercată de o suferință, divorțul părinților ei. Acest subiect este atât de delicat și totodată dificil de abordat. Nu și într-o carte pentru copii scrisă de Sînziana Popescu care nu ezită să-i acorde fetiței șansa de vindecare. Ana, fiica Luciei, este încercată de un sentiment foarte neplăcut: ura față de propria mama, pe care o consideră vinovată de destrămarea familiei lor. Anei i se oferă ocazia unei călătorii inițiatice în Celălalt Tărâm, de această data împreună cu verișorii ei, care o vor ajuta să treacă cu bine prin încercări și să-și vindece sufletul.

Diana Paul, elevă în clasa a VI-a la Școala Gimnazială Octavian Goga, Cluj- Napoca: Să vă spun sincer, dacă aş lua-o cu începutul, n-aş şti ce să menţionez prima dată, dar cred că nişte complimente vor umple golul. Această carte este ca un film SF, dar pe care ţi-l imaginezi în mintea ta. Sânziana Popescu atrage cititorii prin umorul şi imaginaţia ei. Cartea aparţine seriei Andilandi şi este al treilea volum. Vă pot spune că l-am citit pe primul, am auzit despre al doilea, dar acesta a fost volumul cel mai apreciat de mine. Ana, o fetiţă de 10 ani, fiica Luciei, pătrunde în tărâmul de dincolo cu ajutorul licuricilor pe care îi trimisese nimeni alta decât Irodia, împărăteasa ielelor, care râvnea Pasărea Măiastră. Ana ducea oricum în suflet o povară grea, părinţii divorţaţi îi frângeau inima. Totuși, Ana reuşeşte să depăşească vicleniile tuturor doamnelor, dar oare va reuşi să treacă de Mar, stăpânul balaurilor şi de fiorul care a marcat-o când şi-a văzut tatăl când era copil cum îngrijea o fiară, tată care a cedat pasărea întunericului?

Cartea este o oportunitate de a afla multe lucruri, pe care ar trebui să le cunoaşteţi, deoarece, cine ştie, poate şi voi veţi fi încercaţi!

 

 

Reciclopedia de povești cu rimă și fără tâlc

Titlul: Reciclopedia de povești cu rimă și fără tâlc,

Autorul: Florin Bican,

Editura: Arthur, 2012

Cunoașteți vreun licean care afirmă că nu-i place să citească? Oferiți-i Reciclopedia de povești cu rimă și fără tâlc de Florin Bican: o va citi și-i va plăcea.  Această carte este câştigătoare a Trofeului Arthur dedicat literaturii pentru copii şi tineret, în 2012, ediția I. Literatura pentru adolescenți este, într-adevăr, o raritate în peisajul literar românesc, postdecembriste. De la publicarea mult îndrăgitului roman “Cireșarii”, a trecut ceva vreme! Elevii îl mai mai plac și astăzi, dar generațiile tinere preferă tot ceea ce este nou, modern, al timpurilor lor. Și e firesc să fie așa! Înainte de accesul la marea literatură, prima etapă a traseului cultural din viața unui om este constituită, în copilărie, de lectura ca divertisment.

Reciclopedia de povești cu rimă și fără tâlc este o carte ce conţine trei parodii, în versuri, ale unor texte cunoscute, iar titlul trimite o fină ironie către cititorul grăbit și ocupat al secolului nostru. Cuvântul nou creat prin compunere, reciclopedia, promite livrarea de cultură enciclopedică sub formă recondiționată, mai exact accesibilizată prin talent și umor. Despre conținutul de sens al textelor, titlul nu ne dezvăluie nimic, ca și cum nouă cititorilor ar trebui să ne fie de ajuns garanția cuvântului „poveste”. Tâlcul, de asemenea, rămâne în sarcina noastră. Promisiunea din titlu e îndeplinită deoarece renumitele texte rescrise atât de creativ de Florin Bican, Povestea lui Harap-Alb de Ion Creangă, Muma lui Stefan cel Mare de Dimitrie Bolintineanu si arhicunoscuta Rica nu stia sa zica ni se dezvăluie precum orice comoară dezgropată și lustruită: cu uimitoare strălucire. Cât despre tâlc, ne prindem ușor, doar toți suntem deștepți, noi cei din scolul XXI!

Prima dintre povești, parodie după Povestea lui Harap-Alb de Ion Creangă, recreată sub numele de Povestea lui Prâslea- Nastratin cel prost, păstrază tiparul narativ original, dar actualizează personajele și evenimentele. Aventurile lui Nastratin, tipul de copil mai mult citit decât trăit, sunt prilejuite de contactul mezinului cu realitatea dură a lumii și a oamenilor conduși de alte valori decât cele descoperite de copilul cel bun, în cărțile citite de el. În final autorul își va scoate personajul pozitiv din încurcăturile în care a intrat, un pic mai devreme decât în povestea lui Creangă, adresând un îndemn tânărului cititor de a continua: Dacă sunt unii dintre voi/ Ce vor cu episoade noi/ Să ducă textul mai departe/ Continuați această carte/ Sau scrieți o poveste nouă/ Cu ce sau cum vă place vouă/ Dar nu uitați- o aventură/ Se plămădește din lectură./ Deci înainte de a scrie/ Faceți un drum la librărie.

Versurile savuroase ale acestei cărți vor descreți frunțile adulților iar eleviii de liceu își vor recunoaște propria generație în paginile ei. Este știut că adolescenții au mult spirit critic. Lipsiți de grijile care-i împovărează pe adulți, ei observă în jurul lor slăbiciuni omenești sau obiceiuri sociale ridicole pe care le sancționează prin râs, amuzându-se atât de alții cât și de ei înșiși. Se râde mult citind această carte și totuși ea are meritul de a vorbi despre lucruri serioase, despre lucruri care ne dor, mai exact despre relația dintre părinți și copii, în vremurile contemporane. Acest fel de haz de necaz ne ajută să ne vedem toate neajunsurile iar râsul devine unicul mod de abordare  a unor triste realități. Astfel, a doua dintre cele trei povestiri, numită Cu elevul Marean, la școală-n Uzbekistan, înfățișează o situație destul de frecventă, din nefericire: o mamă singură își scapă unicul fiu de sub control, iar când lucrurile degenerează, apelează la o fantasmă, cred, frecventă în minților părinților neputincioși, unica soluție care i-ar mai recupera fiul: o școală militară. Astfel, elevul Marean este trimis în Uzbekistan pentru a fi reeducat. După ce exasperează și personalul școlii militare, Marean se întoarce la mama sa smerit, făcut praf, dar la modul propriu, promițând că va fi un copil bun. Totuși, autorul se abține de a ne lasa un final anume și îl deschide spre cititori. Suntem invitați a ne imagina noi, cam ce-a mai a urmat în viața eroului său, Marean, după veșnic repetata experiență, încercată parcă mai asiduu de ultimele generații umane, cea de fiu risipitor.

Cea de-a treia parodie a cărții, după cunoscuta Rică nu știa să zică, reactualizează situația firească în care un părinte își instruiește copilul în actul limbajului. Situația ironizată aici este cea în care înjurătura a devenit normă doar pentru că toți cei din jur o practică, iar a trăi în bună înțelegere cu oamenii înseamnă să te supui obiceiului locului. Textul lui Florin Bican ne surprinde prin perspectiva cultural-litearară conferită barbarului obicei, dezvăluind ademenitor câteva locuri din litearatura română unde un doritor de perfecționare poate găsi bibliografie, prin vocea personajului său, profa de română: … studiază/ tehnicile de-njurat/ pe care ni le-au lăsat/ scriitorii din vechime/ încifrate-n vers și rime:/ să-veți să-ți înjuri dușmanu’/ de la Ioan- Budai Deleanu,/ să-l bagi cu tot neamul seu/ unde-a indicat Hasedeu./ Nu de pe maidan se-vață/ Să-ți înjuri dușmanu-n față….În încheierea textului în care am cunoscut un copil cuminte, nevoit a se-nvăța cu-njurătura, aflăm și leacul de eradicare a obiceiului: De-atunci s-a băgat în școală/ proba- scrisă și orală-/ de înjurături impuse./ Iar drept consecință nu se/ mai înjură toți pe stradă/ numai la olimpiadă…

Închei tot cu câteva dintre frumoasele versuri ale lui Florin Bican, pe care nădăjduiesc să le regăsiți când îi veți deschide eleganta ediție, ilustrată de desenele perfect adecvate textului, ce aparțin artistului Matei Branea: O poveste, o poveste/ Este şi dacă nu este:/ Cuibărită în cuvinte,/ Doarme aşteptând cuminte/ Să vii tu şi s-o trezeşti/ Dintre sute de poveşti.

Mălina Prunduș, elevă în clasa a XI-a, Colegiul Național George Coșbuc, Cluj- Napoca: Reciclopedia de povesti cu rima si fara tâlc este genul de carte pe care nu o deschizi cu groaza sau cu frica pentru ca s-ar putea sa gasesti ceva cuvinte simandicoase si academice, din contra o deschizi cu drag si cu convingerea ca sigur o sa gasesti ceva care sa te amuze. Este genul de carte pe care o poate citi aproape oricine: de la un elev de generala de 14 ani, care, desi nu a citit încă povestea lui Harap Alb de Ion Creangă, și care cu sigutranță sigur se va distra de toate pațaniile lui Nastratin, pana la un pensionar care a gasit-o rătăcită printre cartile nepotilor.

În prima dintre cele “Trei povești nemuritoare”,  numită “Povestea cea fără rost cu Prâslea Nastratin cel prost” se pune accentul pe tipologia tinerilor contemporani. Copiii Rajahului Maharaj care ,,Umblau prin baruri, discoteci, “Ziua dormeau si-n general duceau o viata de scandal’’ ii reprezinta pe cei din ziua de azi care pun pe primul loc distractia. Și in carte, ca de altfel  in viata de zi cu zi, cei doi frati sfarsesc ,,La izvorul dintre brazi’’ adica la carciumă sau într-un club. Nastratin, copilul cel mic al imparatului ii reprezinta tinerii care constientizeaza de importanta studiului. Versurile ,,Aveam dreptate, dragi copii, vai, numai tata sa nu fii, al unui fiu cu aplecare spre subiecte literare’’ mi-a placut foarte mult pentru ca scoate foarte bine in evidenta atitudinea Craiului dar si a parintilor de azi faţa de invatatura. Fiica imparatului Maharaj care avea ,,Papagali tatuaţi, Din coapse pan’pe omoplati le reprezinta pe acele tinere care folosesc în exces tatuaje si cercei extravaganţi, uitand că, de fapt, simplitatea, eleganţa si rafinamentul caracterizeaza o femeie, nu miile de accesorii. Din aceeasi categorie face parte si Spanul. Atunci cand citesti povestea il identifici pe Span cu acei baieti de bani gata, cu masini puternice si cu ochelari de soare.

Naivitatea de care a dat dovada Nastratin din povestea lui Florin Bican, putem spune că este specifică oamenilor buni, care traiesc crezand ca toti oamenii sunt frumosi, sensibili, loiali. ,,Ba, Nastratine, istorii, fabule, povesti, facute sunt sa le citesti nu sa te apuci sa joci in ele’’ este sfatul pe care il dau lui Bula Elefantul Neutrino, personajul cel bun care are rolul de a restabili echilibrul din lumea lui Nastratin dar si din lumea noastra. Dupa cum era si de asteptat, finalul este unul fericit in care binele invinge raul:,,Si-asa ajunse Natratin sa fie primul om in stat’’ iar ,,Lumea munceste, nu se fura, platesc toti taxa pe lectura’’

 

Învăţături ale lui Neagoe Basarab către fiul său, Teodosie, povestite copiilor

Titlul: Învăţături ale lui Neagoe Basarab către fiul său, Teodosie, povestite copiilor

Editura Basilica, 2012

Cu plăcută surprindere, am găsit în rafturile unei librării Învățături ale lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie, povestite copiilor, scrisă de voievodul și sfântul Neagoe Basarab. Știam că, fiind scrisă în preajma anului 1517, când limba română era mult diferită de cea vorbită astăzi, cartea a rămas inaccesibilă generațiilor recente datorită cuvintelor vechi. Am răsfoit-o și mi-am dat seama că lexicul a fost adaptat limbii române vorbită astăzi. Cartea a apărut la Editura Basilica a Patriarhiei Române în anul 2012.

Dar oare conținutul de idei al unei cărți din secolul XVI, mai poate fi de interes în secolul XXI? Da, deoarece ceea ce căutăm noi în literatură, aventură, suspans, personaje interesante, istorie, învățături, acestea toate se regăsesc aici. Scriind Învățături ale lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie, domnitorul român a  intenționat să transmită fiului său o moștenire spirituală, creștin- ortodoxă. Astfel, el și-a întemeiat sfaturile pe întâmplări adevărate din Vechiul Testament, cu regii David sau Solomon, cu lupte și evenimente care au schimbat cursul istoriei. De asemenea, găsim aici unele dintre cele mai de interes pentru tineri, pilde din Noul Testament. Împărații Costantin și Elena, Varlaam și Ioasaf, sunt prezenți în această carte cu fapte din istoria clădită și trăită de ei. Cartea mai conține texte patristice și pilde adaptate și folosite ca exemplu de către Neagoe Basarab pentru a ilustra îndemnurile sale la o viață închinată Mântuitorului: Să nu te gândești că spun aceasta de capul meu, ci pe toate le-am aflat din Sfintele Scripturi și ți le spun să-ți fie spre invățătatură. Să nu-i pară cuiva rău pentru auzul acestor cuvinte, că pentru folosul sufletelor voastre ne-am nevoit, din adâncul inimii. 

Ilustrația acestei ediții oferă miniaturi, fresce și icoane semnificative pentru fiecare text în parte. Este o ediție elegantă, într-un format mare, cu pagini albe și lucioase, aerisite, pe care privirea se poate odihni.

Mirela Miron

Mie mi-a plăcut foarte mult cartea Învăţături ale lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie, povestite copiilor, deoarece nu am mai întâlnit până acum o creaţie creştin-ortodoxă atât de pătrunzătoare, care să cuprindă atât de multe arii ale creştinismului: texte biblice din Vechiul și din Noul Testament, texte istorice și ale Sfinților Părinți, povestiri și pilde. Varianta originală a cărții, devenită inaccesibilă cititorilor datorită cuvintelor învechite, a fost adaptată pentru copiii şi adolescenţii zilelor noastre. Sunt mândră să aflu, citind această carte că şi poporul nostru a avut personalități cu preocupări culturale, încă din secolul al XVI-lea.

Foarte multe citate mi-au atras atenţia într-un mod plăcut, precum ar fi „Iată că nimic nu este mai drag lui Dumnezeu decât omul care este curat cu inima şi cu sufletul”, sau „Faceţi milostenie săracilor, ca să aflaţi şi voi averea voastră în cer, unde veţi locui în veci, că acolo este împărăţia cea veşnica şi bucuria cea netrecătoare.”

Tatăl, domnitorul, îşi învaţă fiul lucruri elementare unui bun creştin: despre post, rugăciune, mântuire… Vă recomand din tot sufletul să citiţi această carte. Ca să vă stârnesc curiozitatea, vă spun că opera lui Neagoe Basarab este prima valoare universală a literaturii române. Merită cu siguranţă citită.

Oana Bîlc, clasa a VI-a B, Şcoala Gimnazială Octavian Goga, Cluj-Napoca

Cartea poate fi comandată aici: http://www.editurapatriarhiei.ro/product_info.php?products_id=531